Ce dor mi-a fost să-mi văd scrierile așezate în pagină! Sa îmi văd cuvintele cum se potolesc cuminți, unele după altele! Sincer, nu scriu în același caiet care era destinat suportării plângerilor mele, a întrebărilor, reproșurilor, fericirilor și curiozităților interminabile. Le sunt recunoscătoare paginilor care și-au sacrificat existența pentru a-mi fi martore la cosmosul ce mi se trezește în suflet și minte. Caietul care îmi este cel mai sfânt lucru, cel mai de preț confident…
Am tânjit după clipa în care mă voi fi așezat la birou și, ca o spovedanie, i-aș spune tot ce am văzut și am simțit, iar cumva totul ajungând la voi. Momentul în care intimitatea se rupe și totul va este dăruit ochilor voștri.
A fost o perioadă de coșmar, absolvent de liceu. Nu a fost trist, pe cât de stresant! A fost perioada în care m-am luptat cu ce unii dascăli NU AU FOST ÎN STARE sa facă și perioada în care am putut mulțumi profesorilor care au avut răbdare să mă învețe și să mă susțină. -Posibil că voi face o scriere în care sa mulțumesc fiecăruia în parte, așa cum se cuvine, dar pentru asta, îmi trebuie acordul fiecăruia. Oameni care și-au rupt din propriul timp, răbdare, pentru a mă învăța fiecare câte ceva. Pot spune că acei profesori sunt numărați pe degete, iar momentan, fiecare dintre ei știu ce loc au în inima mea. Îmi iubesc profesorii, ca să ne înțelegem, ACEI profesori, nu cei închipuiți care fac doar scene și impresii. Nu știu dacă îmi pot exprima cu adevărat recunoștinta vreodată, cu toate că am încercat așa cum am știut. Dragii mei profesori, sper că știți cât de mult va apreciez și va stimez.
Diferența o va face ÎNTOTDEAUNA profesorul.-
In tot acest timp am fost într-un stres continuu, fierbeam la foc mic cu fiecare zi ce trecea. Au fost zilele în care nu puteam dormi, dar eram prea obosită pentru a face ceva. Au fost zilele în care mâncam extrem de puțin, aprope deloc și mă îngrășam dublu. Au fost zilele în care plângeam pentru că simțeam că nimeni nu îmi apreciază eforturile, că nimeni nu mă vede, dar era atât de multă forță și curaj venit de la foarte putini, dar apropiați oameni. Câteva zile înainte de bac scriam…
” (…) Și nu știu ce scântei mă încearcă, ce flacără se aprinde în mine. Cert este că arde tare și pare a nu se mai stinge. Oare este-ngrijorare sau oboseala vremii ce m-apasa? Nu știu ce nu fac bine de lumea îmi așteaptă o eventuală cădere de pe vârful mărului, sau ce fac atât de bine încât să se întâmple asta. O ceață mă acoperă și este tot mai deasă, înecăcioasă. Am obosit și simt că nu voi mai ieși vreodată la capătul tunelului, poate este doar o fază, dar nimeni nu pare a vrea sa îmi observe eforturile de a înnota la suprafață. Și tot eu sunt cea care face vântul să șuiere, sa gonească puternic pentru a putea zburda pe câmpii verzi, eforturi împreună cu ai mei îngeri…
Cum ei își zbat aripile pentru a mă purta în zbor deasupra ciulinilor, așa inspir la rândul meu aer pentru a putea sufla furtunile peste deal. Mulțumesc, mama și tata! Pentru momentele în care te rogi pentru mine atunci când mă lupt cu tot ce am, draga mea mama. Pentru momentele in care m-ai privit în ochi și mi-ai spus cu siguranță în glas “Mie nu îmi este nici măcar o clipă teamă cu fata mea. Ție de ce ti-ar fi? Încrede-te în ea.”, dragă tată. Să vă am și să vă numesc părinții mei este o binecuvântare. Singurii care ați crezut mereu că pot să fac orice. Îmi este frică de acești nori negri, dar voi sunteți prea ocupați să mă adăpostiți. De aceea, vouă nu vă este frică atunci când sunteți alături de mine și nici mie alaturi de voi. Tot ce voi putea face in continuare este să încerc și să încerc. Nimic nu este imposibil, bunii mei!” Indiferent de zi, ora, eveniment, moment…niciodată nu îmi va fi frică atunci când vă am langa mine.
Am ales să public acest text azi pentru a scăpa de orice gând al unora care au vieți prea mizere să nu le pese decât de a altora. Am găsit un moment liber în care sa mă destăinuiesc vouă, nimic mai mult.
Le mulțumesc dascălilor care s-au cuibărit în inima mea și nu au mai vrut să plece, dragi îmi sunteți și veșnic recunoscătoare vă sunt!
Le mulțumesc, mai ales, părinților mei pentru tot. ❤️
Corina Elena Mihalache 