Oameni pierduți și iubirea de sine

De ce oamenii se tem de întuneric? De ce părinții își învață copiii că în întuneric se află lucruri rele? Noi suntem întuneric, noi avem un întreg univers în noi. Suntem si vom fi parte din univers, din planeta noastra. Vom scăpa de învelișul nostru mai mult sau mai putin iubit si vom ajunge parte din infinit, o să călătorim în cosmos, în amintirile dragilor noștri, în visele lor. Întunericul acela de care ne temem va fi casa noastră, o să ne cuprindă cu brațe calde și ne vom simți ca în pântecul mamei, o să fim propria noastră lumină, cu toate ca noi nu vom știi cum ne simțim în acel moment, cum de încă existăm.
Am ajuns în punctul în care consider că ar trebui să ne fie frică de lumină. Să ne temem de monștrii ce poartă măști de oameni, să ne ferim de aceste creaturi rele ce ne slăbesc de puteri și de energie. Creaturi care mint, care se bucură la neajunsul altuia, care te critică chiar și atunci când te străduiești să faci bine. Ar trebui ca adulții să învețe copiii să se ferească de acesti răi și să facă diferența între ei si îngerii cu măști de om, oamenii care văd ceva special în tine atunci când tu nu vezi, oamenii care încearcă să te ridice atunci când esti jos, chiar de nu au nici o obligație față de tine, atunci când încearcă să te ridice din abisul în care tu ți-ai căutat culcuș fară să știi de durerea interioară pe care ti-o provoacă mai târziu. Ar trebui să fim recunoscători față de acele persoane minunate și să le mulțumim cu fiecare ocazie pe care o avem pentru ca ele își smulg pene din aripile lor ca să le creeze pe ale noastre. Acei îngeri vin din infinit fără să ne așteptăm și sunt cu adevărat o binecuvântare, un semn că este timpul să ne grăbim să facem o schimbare în viața noastră și să ne bucurăm de ceea ce este mai bun în mijlocul ființei fiecăruia. Fii dragoste si vei primi dragoste! Nu urî acei oameni pentru ca sunt doar pierduți, încearcă să îi ajuți, iar dacă în acest proces vor încerca să te rănească pentru a deveni ca și ei, nu uita…bunătatea este cea mai mare armă, („Apa este cel mai delicat lucru, însă poate penetra munții si pământul. Acesta arată clar principiul că moale combate lucrul dur”- Lao Zi). Cel ce crezi că nu mai are speranță poate a fost cândva atât de rănit încât acum se apără făcând asta, găsește bunătatea din tine si oferă-i căldură si dragoste. „Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”, spunea Dostoievski. Smulge cate o pană din aripile tale pe care, la rândul tău, altcineva te-a ajutat să le crești, și ajută-l să devină propria lui sursă de căldura și lumina. Ajută-i inima să înflorească și să izvorească doar dragoste si împăcare cu sine însuși. Asumă-ți riscul de a fi rănit pentru că ce se află după, poate să fie mai dulce decât mierea.


It’s cool to be kind!

Autor: Copilul Lunii

Sunt copilul care discută subiecte mai mult sau mai putin controversate.

Un gând despre „Oameni pierduți și iubirea de sine”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s